MB MUSIC RADIO

ACUM:



ASCULTA:
tunein    tunein

RECENT

Navigation

Neversea, o poveste de neuitat [Foto+Video]


Au trecut mai bine de 24 de ore de la finalul celui mai important eveniment desfasurat vreodata la malul marii si trebuie sa spun ca sunt inca sub efectul unei stari de buna dispozitie.

Trebuie sa recunosc ca sunt dependent de muzica iar un eveniment de o asemenea amploare nu aveam cum sa il ratez. In momentul cand am aflat ca organizatorii Untold, festivalul ce avea sa castige in 2015 titlul BEST MAJOR FESTIVAL in Europa, urmeaza sa creeze un eveniment la malul marii, m-am bucurat foarte mult, pentru ca nu mai trebuia sa ma gandesc cum as putea sa ajung la Cluj.

Nici bine nu se semnase acordul de parteneriat intre Primaria Constanta si organizatori, ca deja au inceput comentariile si controversele legate de locatia aleasa. Nu de alta, dar trebuiau sa fie si niste Gica-Contra, care sa tipe si sa acuze. Si cu toate piedicile puse, festivalul a avut loc, nu pe plaja aleasa initial, ci un pic mai incoace, pe portiunea dintre Plaja Modern si Plaja Trei Papuci. Ca sa fiu sincer, cred ca a fost mai bine asa, pentru ca accesul la eveniment a fost mult mai facil pentru toata lumea. Mai mult decat atat s-a pus in valoare si unul din punctele de atractie de pe timpul verii, Portul Turistic Tomis.

De la momentul achizitionarii abonamentului si pana la evenimentul in sine am numarat zilele cu nerabdare. Festivalul avea sa aduca peste 150 de artisti internationali si romani, capetele de afis fiind vedetele de pe scena principala unde aveau sa urce Rita Ora, Jason Derulo, Dua Lipa printre altii.

Ce m-a surprins placut a fost si faptul ca autoritatile s-au implicat in organizare, Regia Autonoma de Transport in Comun spre exemplu a creeat doua trasee speciale, iar alte linii importante au avut program non-stop. Pe langa asta, autobuzele au transportat festivalierii pana in Portul Turistic Tomis, o decizie care mi se pare ca ar fi oportuna pe toata durata sezonului estival.

Cu o zi inainte de eveniment organizatorii incepusera sa faca check-in-ul biletelor si transformarea acestora in bratari de festival. Mai mult s-au folosit cam toate mediile de promovare posibile pentru a se comunica date sau reguli de acces. Securitatea ? Nu cred ca a mai existat o asemenea desfasurare de forte. Cozile ? Au fost si ele, dar au disparut pentru ca lucrurile s-au adaptat din mers. In timp ce mergeam spre Plaja Modern ma gandeam cu groaza ca voi astepta cel putin o ora la o coada ca sa intru. Surprinzator, a durat cam 15 minute pana cand am trecut de controlul de securitate.







Stiam deja cam ce ma asteapta, urmarisem materialele filmate de la inaltime insa nimic nu se compara cu experienta simtita pe propria piele. Odata intrat am constatat ca ma aflu intr-un mic orasel, cu alei, extrem de multe locuri de relaxare, diverse locatii pentru distractie si asa mai departe.

In prima zi de spectacole, lucrul la scena principala era in toi pana la momentul deschiderii portilor catre ea. De fapt, organizatorii au mesterit la aspecte cam in toate zilele de festival.

Si pentru ca am intrat in spatiul de festival mai devreme de cat ma asteptam si pentru ca accesul la scena principala s-a facut dupa ora 18, am avut timp sa ma invart in spatiul de festival. Beachbaruri, multe rulote pentru mancare, corturi de prim ajutor, cash pointuri, bancomate etc. Da, chiar a fost interesant sa folosesc bratara de festival pentru a plati consumatia la oricare dintre comerciantii din spatiul de festival. 

Desigur nu totul a fost lapte si miere, ca sa va faceti o idee de preturi unii chiar au avut preturi nesimtite. Cei mai nesimtiti au fost proprietarii restaurantului de plaja Modern, care au avut norocul sa se afle in spatiul de festival. Daca nu esti de aici, atunci nu aveai de unde sa stii ca sub sumele de 35 de lei pe un meniu, de regula sta afisat pretul de 15 lei. Desigur nici un kebab nu ar costa in mod normal 25 de lei. Au fost si exceptii, de fapt una singura, cei de la Fornetti, care aveau un stand unde diferentele de pret erau de 30-50 de bani fata de pretul standard. Va imaginati deci unde erau cele mai mari cozi. Preturile la bauturi au fost cam aceleasi intalnite pe la terasele din Mamaia sau cafenelele din mallurile din oras. Desigur nu va impiedica nimeni sa iesiti din spatiul de festival si sa reveniti daca bugetul alocat nu era pe aceeasi lungime de unda cu preturile comerciantilor.

Prima seara a inceput cu DJ-ul SAM FELDT, pe care l-am descoperit vara trecuta si pe care il ascult cu placere in cadrul show-ului sau radio saptamanal. Cand te afli in fata scenei, muzica iti da o stare de bine, iar efectele vizuale, confetti, foc, fum, aburi, lasere etc. te transpun imediat intr-o alta lume, departe de problemele de zi cu zi.











Imnul celor trei zile de festival este castigat insa detasat de celebrul "Un elefant se legana pe o panza de paianjan...". Ce faci cand organizatorii te pun sa mai astepti putin la coada pentru ca mai au de aranjat niste lucruri ? Te pui in fund sau stai in picioare si incepi sa canti ca sa treaca timpul. Nu, nu s-a enervat nimeni, nu a fluierat, huiduit si tot asa ? Au intrebat agentii de securitate si apoi au asteptat momentul sa ajunga primii in fata scenei. Nici pauzele de 45 de minute intre prestatiile artistilor de pe scena nu au fost hulite. Lumea venise sa se simta bine, sa se relaxeze, sa cante, sa danseze si sa tipe de bucurie. 

video


Sa descoperi artisti pe care ii asculti ocazional si sa constati cat de bine canta, ei bine de-asta merita sa mergi la un festival. Radio-ul care ne-a pupat de nu a mai putut la Neversea, nu difuzeaza cam 90% din numele celor prezenti pe scena. Ella Eyre a facut senzatie dar pe Rita Ora, nu a intrecut-o nimeni in prima zi de festival. Bine, Lost Frenquencies a pregatit terenul pentru Tiesto, iar 47000 de oameni au dansat si tipat pana nu au mai putut.


Distractia pe plaja a durat, evident pana la primele ore ale diminetii, iar daca oboseai, exista intotdeauna un loc de odihna. Sa stai intins pe un "puf", la malul marii iar alaturi sa fie scena cu muzica chill-out, asta da senzatie.

Dupa putina odihna, a doua zi am luat-o de la capat, cam pe la aceeasi ora ca in ziua precedenta. Dupa 47000 de oameni, confetti, artificii si asa mai departe ma asteptam sa gasesc putin dezastru. Nimic mai fals, plaja era curata, s-au mai aranjat niste lucruri si oamenii erau gata de distractie, din nou. Probabil e putin neplacut sa fii deschizatorul unei noi seri si sa faci warm-up in fata a catorva sute de oameni a carui numar urma sa ajunga la 50000, cel putin asa am avut eu senzatia la Vanotek.

Pentru Mike Perry, de exemplu, a fost uimitor sa isi cante piesa Ocean, chiar pe plaja iar publicul sa il primeasca cu atata caldura. Show-ul Deliei a fost bine primit de public, dar cam scurt. Nu s-a suparat nimeni, in jurul meu erau deja numai adolescenti cuprinsi de emotii in asteptarea formatiei Years and Years. Spre dezamagirea mea, reprezantia trupei britanice a inceput prost, LIVE-ul nu suna tocmai bine, dar lucrurile s-au reglat pe parcurs. Numai conta cum canta artistul de pe scena, in jurul meu toti tinerii tipau, cantau toate versurile melodiilor, plangeau de bucurie. Am ramas blocat, ca sa fiu sincer, pentru ca in afara de 1 sau 2 single-uri, Years & Years nu au fost atat de convigatori pentru directorii muzicali care se tot pupa sau raman virgini. Posturile comerciale de la noi nu au nici o legatura, se pare, cu ce asculta tinerii in ziua de azi. Si vorbesc doar de muzica de pe main stage, nici nu are sens sa ma mai gandesc la celalalte 6 scene din festival unde s-au cantat tot feluri de stiluri muzicale.
















In uralele publicului Years&Years au revenit pe scena pentru inca doua piese, urmati apoi de Bassjackers ce avea sa ne pregateasca pentru un show care pe mine m-a lasat speachless. Fatboy Slim, a rupt scena in doua, nu doar cu stilul sau muzical ci si cu spectacolul vizual, avand pregatita o intreaga poveste pe ecranele imense din spate.

Da, a venit Afrojack ! Ca sa citez dintr-un sketch din celebra emisiune a lui Bendeac. Si a facut senzatie, prelungindu-si prestatia cu 30 de minute, spre deliciul fanilor. Ferry Corsten a inchis seara a doua de poveste la Neversea. Evident, cine nu a apucat rasaritul pe malul marii, a putut sa o faca acum iar apoi a plecat spre casa pentru a isi reincarca bateriile. Si sa nu mai spun ca in jurul meu erau plini de turisti, de straini veniti din toate colturile lumii pentru a se distra. Da, am comunicat extrem de usor si cu totii am fost veseli.




Ce am realizat in primele doua zile este cat de mult ne-a schimbat tehnologia, in fiecare moment cineva filma, se poza, posta un story pe Instagram sau Snapchat. Nu, nu mi-a scapat Facebook, adolescentii folosesc acum Snapchat iar noi astia mai babalaci care suntem pe Facebook de la lansarea sa, am abuzat de el ca sa facem LIVE-uri si apoi am stat cuminti dupa ce reteaua ne-a restrictionat pe motiv de drepturi de autor.

Oricum, eram veniti sa ne distram, asa ca nu prea a contat ca nu am mai apucat sa ne urcam instant pe retelele de socializare. Noroc ca am avut wireless gratuit de la Orange si ca Vodafone sau Digi (care si-a adus o masina cu antena speciala in zona) nu au clacat nervos la atata consum de date in aceeasi zona.

Recunosc ca am vazut multe corturi de prim ajutor, medici si asistente si totul mi-a sarit in ochi in a treia seara, atunci cand am stat ca sardelele in fata scenei la Dua Lipa si Jason Derulo. Atunci au inceput sa pice tinerii rand pe rand. Oboseala, atacuri pe panica, aglomeratia de nedescris par sa isi fi spus cuvantul. Pentru toti ceilalti prezenti in fata scenei, ultima zi a fost si cea mai asteptata, evident pentru numele celor ce aveau sa urce pe scena.
















Am avut insa si o schimbare de program in a treia zi, o intarziere de o ora fata de programul normal si o taiere de pe lista. Romanul Manuel Riva nu a mai apucat sa urce pe mainstage, dar nici ca cineva a facut scandal pentru asta.

Recunosc ca nu am stat pana la capat, din motive de munca si nu ca nu as fi vrut, lista artistilor de pe scena principala si pentru a treia seara a fost extrem de atractiva.



Imaginile suprinse cu telefonul, care este posibil sa dispara curand, tinand cont de restrictiile de continut legate de drepturi de autor, reflecta doar o parte din atmosfera electrizanta care a tinut trei zile la malul marii.

Oameni fericiti, veseli, veniti din toate colturile tarii dar si din strainatate, dispusi sa se ajute si sa socializeze au creeat o atmosfera aparte. Prima editie Neversea a strans 153.000 de spectatori ce au fost dispusi sa achite costul unui bilet ce a plecat de la 100 de lei. Desfasurarea de forte a fost impresionanta si daca tin cont si de numarul de turisti care au invadat la propriu Constanta, atunci chiar nu inteleg de ce unii carcotasi se trezesc sa comenteze. Stiti voi, turism inseamna bani, venituri in buzunarele oamenilor, locuri de munca, bani de investii etc. S-a facut curat pe plaja, nu s-a conumat energie electrica (in mod amuzant cineva era extrem de nervos si murea de frica ca se mananca energia electrica a orasului) pentru ca au existat generatoare, pe putin 20 daca am retinut eu bine.

Sunt mai mult decat incantat de tot ceea ce am vazut in aceste zile si cu siguranta nu voi mai sta pe ganduri la anul cand se vor pune in vanzare abonamentele, fara a avea o lista de artisti. Neversea a fost una din cele mai frumoase povesti pentru pasionatii de muzica de la malul marii si cu siguranta evenimentul de care acest oras avea nevoie ca sa iasa din anonimat.
Share

loading...

Chirea Bogdan

Posteaza comentariu:

0 comments:

Comentariul va fi postat dupa aprobare