Descoperirea trasaturilor definitorii ale personalitatii altruiste s-a dovedit a nu fi catusi de putin o sarcina usoara. Mare parte din cercetarile intreprinse de-alungul timpului nu au reusit sa descopere trasaturi de personalitate coerente, care sa ofere o baza solida pentru predictia comportamentului prosocial in diferite situatii.
In 1994, George Knight a sugerat ca un intreg "conglomerat" de trasaturi dispozitionale interactive influenteaza comportamentul prosocial si ca trasaturile care intra in joc depind de situatie. De exemplu, in cazurile de urgenta periculoase, inclinatia de a interveni se manifesta cel mai frecvent la persoanele care au o mare incredere de sine si care sunt foarte independente: acest tip de personalitate este insa mult mai putin inclinat sa raspunda favorabil unor cereri de a dona bani in scopuri caritabile.

Variabilele de personalitate ce au fost asociate cu o mai mare disponibilitate de comportament prosocial in anumite contexte sunt urmatoarele: un grad ridicat de emaptie fata de ceilalti (despre empatie am vorbit intr-o postare anterioara); tendinta de a atribui cauzele evenimentelor mai degraba actiunii voluntare decat imprejurarilor exterioare; o orientare mai curand colectivista decat una individualista; in general, sunt implicate persoane extravertite, mai receptive fata de experienta si mai agreabile. Si indiferent daca au sau nu trasaturile asociate comportamentului prosocial, daca pot fi convinsi sau motivati sa creada ca sunt altruisti, oamenii vor actiona ca atare. De exemplu, etichetarea cuiva ca persoana saritoare sporeste probabilitatea interventiei sale in situatii de urgenta.

Deocamdata, studiile indica doua calitati ce par esentiale pentru o astfel de personalitate: empatia si reflectia morala de rang superior.

Indiferent de natura motivatiei de ajutorare, este insa limpede ca empatia constituie un important factor de predictie a comportamentului prosocial. Indivizii empatici, in prezenta unor persoane in suferinta, le impartasesc suferinta, simtind simpatie si compasiune fata de ele. Capacitatea de adoptie a perspectivei celuilalt si de experienta empatica se asociaza pozitiv cu ajutorarea si cu alte forme de comportament prosocial, atat la copii cat si la adulti.

Pe langa empatie, o a doua caracteristica asociata cu ajutorarea este relfectia morala. Copiii si adultii care interiorizeaza si manifesta un nivel ridicat de judecata morala se comporta mai altruist decat ceilalti. Acest nivel de reflectie morala implica aderarea la standarde morale independent de controlul social extern.

In vreme ce capacitatile empatice sunt in mare masura legata factori nativi, judecata si rigoarea morala sunt conditionate mai ales de mediul social in care se formeaza si la care adera o personalitate.

Combinatia de empatie si reflectie morala avansata poate sta la baza unor predictii ferme a tendintelor de comportament prosocial.