MB MUSIC RADIO

ACUM:



ASCULTA:
tunein  

RECENT

Navigation

Lectia de viata...

Sincer sa fiu, mi-a luat ceva pana sa gasesc si titlul potrivit pentru acest articol, de altfel nici continutul lui nu este usor de scris, mai ales pentru ca mi-a luat ceva vreme pana sa adun "material" pentru a il scrie. E drept insa, ca poate ca daca as fi luat laptoptul cu mine in plimbarile mele as fi scris ceva mai devreme.

De ceva vreme incoace am avut nevoie de putin timp liber, de unul singur, pentru a imi face ordine in cap si in suflet, si pentru ca in unele momente, stand in casa, am simtit ca pur si simplu explodez am decis sa evadez. Asa am ajuns sa pun in aplicare unele "sfaturi" pe care tocmai eu le scrisesem mai deunazi. Am ajuns in parc, dar pentru ca asta nu a fost de ajuns, am ajuns si la mal de mare, in mai multe randuri, si am avut surpriza placuta de a constata ca doar ascultand sunetul marii am uitat de toate problemele si am reusit incetul cu incetul sa vad unele lucruri mai clar.

E drept ca mai toate problemele mele din ultima vreme sunt legate de relatiile sociale pe care le am, sau mai bine zis am ajuns intr-un punct nesanatos al vietii in care am incercat sa imi gasesc sprijin in prieteni, in oameni.

Am mai scris pe undeva ca pana in urma cu un an refuzam sa fac cunostiinta cu "vecinii" de localitate, refuzam sa imi fac prieteni de prin zona, pentru ca nu meritau o prea mare atentie. Si cu toate astea am zis ca am facut o greseala pe care am zis sa o indrept, si uite asa am scos capul in lume, si am inceput sa descopar persoane care au reprezentat ceva pentru mine.

Nu mare mi-a fost dezamagirea cand la doar cateva luni totul avea sa devina urat si sa aflu ca dupa ce o perioada de timp in care eram visator si laudam relatiile de prietenie, ii ridicam pe un piedestal pe cei mai buni dintre ai mei prieteni, sa aflu ca de fapt eram orb. De fapt a fost greu sa ma trezesc dintr-o stare in care nu vedeam decat partea frumoasa din sufletul oamenilor, ignorand total si faptul ca oamenii sunt perversi, sunt rai si de multe ori nu ezita sa intoarca spatele si sa tradeze, sa bage cutitul in spate. La prima impresie, pentru unii ar suna un gest de ipocrizie ce scriu eu aici, dar eu am facut un mic exercitiu, am cantat putin in struna la mai multe persoane tocmai pentru a reusi sa scot la iveala adevaratul caracter al unora. Rezultatul a fost unul care m-a lasat cu un un gust amar dar si cu o lectie de viata si de maturitate, trebuie sa inveti ca in lumea asta esti mai mult singur si sa te increzi numai in tine, nu exista nimeni care sa iti garanteze ca iti este cu adevarat alaturi la bine si la greu.

Intr-un articol vorbeam despre lectia dezamagirii si cum sa inveti sa traiesti cu ele si spuneam acolo ca oamenii nu sunt asa cum vrei tu sa fie, ci cum sunt ei... adica isi poarta interesul si ca oricat de mult ai fi suparat trebuie sa inveti sa ierti. De fapt marea mea greseala a fost ca nu m-am gandit ca pana si una din persoanele pe care ai crezut ca ti-ai apropiat-o atat de mult avea sa fie chiar acea persoana care te va dezamagi cel mai mult si te va trezi cu totul din aceasta stare de visare, de care spuneam mai sus, care te va invata ca si iertarea asta are o limita.

O alta lectie a dezamagirii, este ca in unele cazuri o perioada de timp, mai ales cand vorbim de o persoana care a reprezentat ceva important pentru tine,  ajungi sa suferi, sa fi trist, sa fi suparat chiar si pe tine insuti caci nu ai reusit sa vezi mai devreme unele lucruri si ai lasat ca lucrurile sa evolueze si mai mult. Citand acum din cartea unui psiholog si psihiatru francez Christophe André,, Stările sufleteşti. Învăţarea seninătăţii, atunci cand suferi si esti trist, un remediu foarte bun nu este sa incerci sa uiti ci sa accepti lucrurile asa cum sunt. Andre spune ca daca vrem sa trecem peste o suferinta mai repede nu trebuie sa gasim modalitati pentru a uita de probleme facand fel si fel lucruri care sa ne binedispuna pe moment, ci  trebuie sa invatam sa traim cu durerea din suflet si sa gasim modalitati de a ne confrunta cu ea pentru ca in final sa o infrangem.  Eu unul am luat lucrurile asa cum sunt, m-am convins ca pana si persoana care nu trebuia sa ma faca sa sufar, o va face pana la urma si ca nu exista nici o sansa ca eu sa incerc sa vad lucrurile altfel si ca lucrurile se vor schimba, atata timp cat, din pacate, pentru acea persoana nu ai fost decat un fel de colac de salvare pe care l-a folosit ca sa ajunga la mal dupa care, odata ajuns la mal ai fost aruncat.

Un  alt exercitiu care trebuie facut este sa inveti ca unele probleme pot fi rezolvate sau transate direct prin simpla comunicare. Unele neintelegeri pe care le ai trebuiesc lamurite si spuse cu persoana in cauza. Initial am crezut ca daca scriu unele lucruri acelei persoane, aceasta avea sa isi si dea interesul sa ia la cunostiinta. Doar ca nu a fost asa si am aplicat sfatul intru totul, interesant tot de la un psiholog, adica am vorbit, am comunicat ce aveam de spus. Am constatat doua aspecte ale comunicarii in scris cu aceasta ocazie:
- in scris nu am fost intrerupt de interlocutor si am fost lasat sa imi termin ideea;
- comunicarea in scris m-a protejat de contraatac si de unele comentarii si reactii care in final aveau sa imi dea si raspunsul final;

Lectia comunicarii fata in fata, sau verbala, e ca  atunci cand te confrunti cu cineva si ii expui unele nemultumiri ai toate sansele ca reactia persoanei respective sa fie cea reala iar cuvintele spuse sa fie intocmai ceea ce simte. Indiferent cat de mult te bucura sau din contra te supara, te scot din sarite sau te dor cuvintele persoanei respective, un lucru este sigur, dupa o astfel de discutie stii ce se va intampla in continuare. Daca te-au bucurat cuvintele spuse, inseamna ca lucrurile vor evolua pozitiv, daca te-au suparat poti fi sigur ca macar poti spune stop unei relatii nesanatoase fara sa ai remuscari ca ai tras concluzii gresite si ai destule "citate" pe care le poti aminti atunci cand esti scos vinovat.

Un lucru este cert, atunci cand ai o problema, un lucru care te chinuie ceva mai mult decat ar trebui, nu te inchide in tine si elibereaza-te, este cea mai sigura cale de a te simti bine.

Si mai important este sa nu te lasi doborat si coplesit, atunci cand primesti o lovitura dura din partea oricarei persoane, trebuie sa o iei ca pe o lectie de viata si de maturitate.

Dar cum ajungi sa tragi concluzia ca astfel de lucruri pot fi luate ca lectii de viata? In general atunci cand nu obtinem ceea ce vrem de la o relatie, o perioada de timp ne simtim raniti, abuzati, respinsi, dezamagiti, amariti. Pentru ca totul sa fie bine pentru tine trebuie sa constientizezi ca o parte din comportamentele de genul:
- sunt criticat;
- nu mi se raspunde la cererile si nevoile mele;
- se tipa la mine si sunt acuzat;
- sunt ignorat, persoana respectiva nu asculta ce ii spun, tratindu-ma cu indiferenta si nu e de acord cu mine, in legatura cu ceea ce afirm sau nu e atenta la ceea ce ii povestesc;
- sau persoana respectiva face pe victima si da vina pe mine pentru tot ceea ce i se intampla

pot fi de fapt si lectii de viata.

De cele mai multe ori, cautam fericirea, securitatea, protectia, dragostea si implinirea in relatiile noastre, de orice fel. Cind aceste nevoi nu sint implinite, ar trebui sa ne intrebam si sa incercam a gasi raspunsul la intrebarea: “Care este lectia mea, in acest caz?”, in loc a ne lansa in discutii interminabile si neconstructive.

In acest caz, trebuie sa inveti sa spui stop, sa inveti sa nu pastrezi in suflet toate cuvintele  grele care ti s-au spus, acestea trebuiesc uitate si folosite doar atunci cand e nevoie. Cel mai important este sa inveti sa numai pui suflet si sa iti oferi ajutorul, prietenia, bunatatea unor persoane care nu au nevoie de ele sau care nu inteleg termenul de ajutor neinteresat pentru ca risti sa fi luat de prost. Lectia cea mai importanta este sa inveti sa iti faci o autoanaliza dar sa constientizezi ca daca ceva a mers prost nu e neaparat numai vina ta si ca de multe ori se intampla sa traiesti intr-o lume in care gandirea si comportamentul tau este mult prea bun ca sa ajungi sa fi trist din cauza altor persoane care nu merita si care pentru a se apara folosesc arme a caror tinta este una sigura: sa te faca sa te simti prost.
Share

loading...

Chirea Bogdan

Posteaza comentariu:

1 comments:

  1. Garantii, certitudini?!Nu ni le va da nimeni niciodata.........Trebuie sa te obisnuiesti sa iubesti , sa suferi, sa speri si totul fara nici o garantie ca maine va fi mai bine, mai frumos.......este un univers pe care ni-l creem singuri, poate de aceea este imperfect.Cautam perfectiunea de obicei, in cele mai multe cazuri acolo unde credem sau mai precis ne dorim sa existe.Ridicam anumiti prieteni pe un piedestal pe care nu-l merita,tocmai pantru ca ne dorim ca acea persoana sa fie parfecta, si chiar este din punctul nostru de vedere.Problema este ca reusim astfel sa ranim persoane care ne iubesc cu adevarat.Suntem cruzi si egoisti si ne dorim mereu mai mult.Acceptam o groaza de mizerii de la cel(cea) pe care il consideram "prieten", in schimb suntem foarte duri cu ceilalti!
    Suntem mereu in cautarea perfectiunii, dar, adevarul este ca nu o vom gasi niciodata, pentru ca, asa cum spunea Huxlei"perfectiunea nu are corespondent in realitate"

    RăspundețiȘtergere

Comentariul va fi postat dupa aprobare