MB MUSIC RADIO

ACUM:



ASCULTA:
tunein  

RECENT

Navigation

Arta de a ne chinui de unii singuri

 De multe ori, desi incercam sa fim tari, nu reusim totusi sa scapam de momentele in care ne simtim tristi, singuri, suparati sau dezamagiti chiar de noi insine. Unii reusesc sa treaca usor peste momente de acest gen, altii insa sunt prea slabi pentru a fi duri, indiferenti cu persoanele din jurul lor. 

Oricat de tare te dai, oricat de multe ori crezi ca ai trecut peste, ca te-ai schimbat si ca nimic nu te poate afecta, din pacate exista momente cand te trezesti ca de fapt ai iesit dintr-o groapa si in mod voluntar te-ai aruncat in alta si mai adanca, atras de un miraj, cel mai probabil un miraj care te-a facut sa te simti bine o perioada, o perioada in care ai fost parca intr-o stare de vis continuu si in care nu ti-a pasat de cei din jur pentru ca tu te simteai bine. Insa cum nu orice vis devine realitate, sau cum la un moment dat toti ne trezim, in unele cazuri fortati de altii, dupa ce ne trezim incepem sa ne dam seama ca de fapt nimic nu era ceea ce parea a fi iar mintea ti se umple de sute de ganduri, de fraze si conversatii care te-au ros, lucruri si intamplari care te-au pus pe ganduri sau te-au afectat.


Imediat ce toate aceste ganduri dau navala incepi sa te analizezi, iar in unele cazuri memoria devine iarasi un bun sfatuitor. Ea iti spune ca ai mai fost in astfel de situatii si te face sa intelegi ca nu are rost sa analizezi, nu are rost sa gasesti cai de a iesi din pasa proasta. La un moment dat incepi sa te critici pe tine insuti, sa realizezi ca poate esti nebun, si mai mult sa te consideri dobitoc sau poate chiar un fraier caruia ii place la nebunie sa se chinuie de unul singur.


Si totusi de ce ne chinuim singuri ? Dupa ce am cunoscut persoane care sunt ca si mine, am realizat ca de fapt mintea nu poate castiga razboiul cu sufletul, care e prea bun, pasator si iubitor. Da exista batalii, uneori mintea castiga dar pana la a castiga razboiul e cale lunga. De ce ? Pentru ca se intampla ca "adversarul " tau sa fie mult mai destept ca si tine, poate fi chiar un maestru, care mai intai te cucereste si apoi te macina incetul cu incetul iar la un moment dat ajunge sa te stie atat de bine incat te va determina sa te lupti nu cu el ci cu tine insuti.


Stand si discutand cu diverse persoane, tocmai pe tema cum vom reusi sa scapam de acest defect al nostru, raspunsul gasit a fost : "va veni involuntar, intr-un moment in care sufletul va obosi pur si simplu si ii va transmite mintii eu nu mai pot continua, cauta altceva."


Mi s-a spus ca exista putini oameni ca mine, si ca nu ar trebui sa ma schimb. E greu sa traiesti intr-o lume in care exista persoane care se gandesc exclusiv numai la ele, pentru care nu existi decat daca ai o problema de rezolvat. Desigur te simti ok cand vezi ca ai rezolvat problema, si cel ajutat, e bucuros, chiar daca vorbim de banalitati, de lucruri minore. Dar ce te faci cand nu rezolvi problema, pentru ca nu mai poti, iar aceeasi persoana, de data asta, pe langa alte lucruri care ti le-a mai spus si te-a ros pe dinauntru, se comporta in cel mai oribil fel cu putinta si cu buna stiinta sau fara sa isi dea seama ca esti atent la fiecare detaliu, uitand parca de absolut orice a fost inainte, te baga la capitolul cea mai urata amintire, persoana cu care ar fi preferat sa nu isi piarda timpul, si daca ar fi avut posibilitatea nu ar fi ezitat sa te lase cu ochii in soare. Desi daca stai si analizezi cam cat de mult te-ai consumat pe tema asta,te-ai considerat un fel de ultimul om sau un om fara importanta, ar fi fost o optiune mai buna sa ramai singur decat sa suporti indiferenta.


Si revenind, cum poti rezista cand primesti o incurajare, o vorba buna, sau chiar un semnal ca cineva te asculta (alegand si celalte cai pe care le folosesti pentru a vorbi) nu de la cine te astepti ci chiar de la persoane care nu au nici o legatura cu tine ? Spre surprinderea mea, se mai intampla uneori, ca dupa ce ai parte de momente dificile, in care esti pe punctul de afi trantit iar la pamant, sa vina cineva si sa te ridice. Indiferent cine ar fi, acele persoane, desi nu o cer, incep sa devina importante, persoane carora merita sa le dai atentie, recunostiinta si chiar afectiune, pentru simplul motiv ca au facut ceva ce altii ar trebui sa o faca mai des.

Share

loading...

Chirea Bogdan

Posteaza comentariu:

0 comments:

Comentariul va fi postat dupa aprobare