Cum ieșim din izolare si ce este agorafobia ?

Am făcut un vlog despre ieșirea din izolarea la domiciliu. Cum faci fata atacurilor de panică, stările de frica și cum iti controlezi stările de stress si nervozitate dacă ești în continuare în șomaj tehnic.

Izolarea in casa poate avea un efect neasteptat din punct de vedere psihologic, fara sa ne dam seama. Multi pot dezvolta afectiuni care le dau stari de frica, de ameteala, atacuri de panica, stari de sufocare.

Asa se face ca daca ati stat o perioada foarte mult timp inchis in casa este posibil sa manifestati simptome asemanatoare cu tulburare de comportament care poate fi insa tratata.

Agorafobia a devenit în ultima perioadă o problemă din ce în ce mai frecventă, care afectează un număr tot mai mare de persoane, indiferent de vârstă, sex sau poziție socială.

Această tulburare se manifestă prin creșterea anxietății în anumite situații care în mod normal nu sunt percepute ca periculoase de către majoritatea persoanelor.

Aceste situații reprezintă de fapt locuri publice de unde ieșirea ar putea fi dificilă sau unde nu ar putea primi ajutor în cazul apariției simptomelor de panică, precum: transportul în comun (autobuz, tramvai, tren, avion, vapor, mașină), spații deshise (piață, parcare), spații închise (supermarket, mall, cinematograf), statul la coadă în locuri aglomerate și, uneori, în situația în care persoana trebuie să rămână singură acasă.  De asemenea, persoana cu agorafobie poate să manifeste teama de a nu avea anumite simptome jenante în public, precum dificultatea de control a sfincterelor, înroșirea feței sau tremor.

Persoanele carora le este frica de spatii largi si/sau aglomerate au anumite manifestari sau simptome:

- le este frica sa isi paraseasca locuinta pe perioade mai lungi de timp

- le este frica sa fie singure intr-o situatie sociala

- sunt anxioase sau agitate

- sunt detasate sau instrainate de alti oameni

- le este frica sa se afle in locuri din care le-ar fi dificil sa scape, precum o masina sau liftul

- le este frica sa piarda controlul intr-un loc public.

De multe ori, agorafobia coincide cu atacurile de panica, o serie de simptome care apar uneori la persoanele cu tulburari de anxietate.

Atacurile de panica se pot manifesta prin:

•    durere in piept

•    ritmul cardiac sporit

•    dificultate in respiratie

•    ameteala

•    tremur

•    senzatia ca se ineaca

•    transpiratii

•    bufeuri

•    frisoane

•    greata

•    diaree

•    amorteala

•    furnicaturi.

Agorafobia afectează viața persoanei, restrângând activitățile familiale, sociale sau profesionale și diminuează capacitatea persoanei de a-și trăi viața din plin.

Specialistii spun ca nu se cunoaste cauza exacta a agorafobiei, insa exista cativa factori despre care se stie ca pot creste riscul de a dezvolta aceasta frica irationala de spatii largi si aglomerate. Iata care sunt factorii de risc ai agorafobiei:

- depresia este un factor important

- alte fobii - claustrofobia sau fobia sociala

- alte tipuri de tulburari de anxietate - de exemplu, tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC)

- istoricul de abuz fizic sau abuz sexual

- o problema de tipul abuzului de substante

- in familie au existat persoane cu agorafobie.

Aceasta teama irationala de spatii largi si aglomerate este diagnosticata pe baza semnelor si simptomelor. Pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu agorafobie, simptomele acesteia trebuie sa intruneasca anumite criterii enumerate in manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale (DSM), un manual al Asociatiei Americane de Psihiatrie, folosit adeseori de specialisti pentru a diagnostica afectiunile mintale.

O persoana NU va fi diagnosticata cu agorafobie daca simptomele ei sunt cauzate de o alta afectiune.

Exista tratamente diferite pentru agorafobie, iar pacientul diagnosticat cu aceasta frica irationala va avea nevoie de mai multe metode de tratament:

Terapie - pacientului i se pot recomanda mai multe tipuri de terapii, cum ar fi:

- psihoterapia (implica intalnirea cu un terapeut, in mod regulat, cu care pacientul discuta despre fricile sale si despre orice probleme care contribuie la temerile sale);

- terapia cognitiv-comportamentala (este cea mai comuna forma de psihoterapie folosita pentru a trata pacientii cu agorafobie; ea ii ajuta sa inteleaga sentimentele distorsionate si perceptiile asociate cu agorafobia);

- terapiile prin expunere la fobia specifica (ii pot ajuta pe oameni sa isi depaseasca fricile - in acest tip de terapie, pacientul este expus treptat, cu blandete, la situatiile sau locurile de care se teme).