Pe fondul apariției noului val de COVID-19, a alegerilor din cadrul partidelor din coaliția de guvernare, deciziile  luate de actualul guvern continuă seria de acțiuni contrare legislației în vigoare și prevederilor Constituționale,  actionând dictatorial împotriva drepturilor și intereselor cetățenilor. 

Guvernul urmărește doar acțiunile de imagine în contextul campaniei din cadrul partidelor din coaliție, iar  măsurile pe care le ia duc la sărăcirea populației și consolidarea privilegiilor celor 1% din populație cu venituri  mari.  

Rezultatele economice cu care se laudă constant premierul nu sunt resimțite de populație, pentru că  mecanismele prin care creșterea economică produce dezvoltare și bunăstare sunt blocate: 

a) Prin lipsa asumării modificării legii dialogului social, care a eliminat (în forma aprobată prin asumare in  fața Parlamentului în 2011) pârghiile de distribuire a creșterii economice in funcție de realizările  unităților. În consecință, grilele salariale negociate au dispărut și avem o polarizare continuă a numărului  de lucrători la nivelul salariului minim.  

b) Printr-o politică de creștere a salariului minim care nu se bazează pe legea coșului minim aprobată și  promulgată în august 2020, ci continuă politica menținerii salariului minim la un nivel foarte scăzut, deși: 

⮚ Aceasta face ca peste 30% din populația țării să se afle în sărăcie; 

⮚ Incurajeaza evaziunea fiscală și prejudiciază bugetul de stat de resurse importante de venituri; ⮚ Transforma lucratorii aflati la nivelul salariului minim in “sclavi moderni culpabili”: 

▪ Primirea de bani pe langa salariu, nedeclarati la fisc de către lucrător il face pe acesta evazionist; ▪ Nivelul scăzut al salariului sau lipsa fiscalizării unor venituri suplimentare date de către angajator  “în plic”, va face ca la final de carieră pensia bazată pe contributivitate să fie mai mică decât  pensia socială, lucrătorul devenind automat asistat social.  

c) Prin menținerea unei politici fiscale care împovărează lucrătorii și micii contribuabli și creează facilități  capitalului și bogaților.  

Declarația de la Philadelphia a Organizatiei Internaționale a Muncii arată că lucrătorii și deținătorii de  capital sunt parteneri. În fapt, politica fiscală națională arata că un angajator, ca să obțină dividentele (banii  săi) plătește 21% (16% impozit pe profit + 5% impozit pe dividente), pe când lucrătorul plătește 43,5% (25%  CAS, 10% sănătate, 10% impozit). 

Profitând de vacanța parlamentară, de presiunea realizată asupra sistemului medical prin apariția celui de-al patrulea val a pandemiei, de răbdarea ajunsă la limita a cetățenilor, guvernul continuă seria de măsuri aberante: 

a) Cu cinism și ipocrizie, guvernul se arată îngrijorat de creșterea accelerată a preturilor la utilități. Cu toate  acestea, executivul a refuzat să proroge termenul pentru liberalizarea pieței de energie pentru  consumatorii casnici și să țină cont de contextul social, dar și cel al pieței de energie, pentru a lua  măsurile adecvate de protecție și prevenire a abuzurilor. Cum se face că în privința pensiilor, salariilor,  alocațiilor, termenele au putut fi prorogate fără niciun impediment? De ce oare? Nu cumva sunt  beneficiari ai creșterii necontrolate a prețurilor la energie în cadrul decidenților actuali?

Lipsa de responsabilitate față de cetățeni stă și în refuzul guvernului de a promova prin ordonanță de  urgență legea consumatorului vulnerabil, decisă în guvern la 90 de zile după liberalizarea prețului  energiei și trimisă parlamentului spre avizare cu termen de aplicare din 2023!  

Acest lucru, în condițiile în care avem peste 17% dintre lucrătorii activi sub pragul de sărăcie, iar 2,95  miloane persoane se aflau în 2020 în stare de deprivare materială severă (nu au avut acces la bunuri si  servicii considerate minime pentru un trai decent). In plus, aprox 1,1 milioane de gospodării înregistrează  restanțe la plata facturilor de energie electrică, iar în jur de 3 milioane de persoane se află astăzi în  imposibilitatea de a achita la timp facturile de utilități sau obligațiile curente (INSSE). 

b) Adoptarea de măsuri arbitrare de limitare a drepturilor fundamentale, prin limitarea dreptului  constituțional la adunare publică, reglementând astfel: 

⮚ manifestari culturale de 60.000 persoane,  

⮚ congrese politice de 5.000 persoane,  

⮚ manifestri sportive de peste 2.500 persoane,  

⮚ dar cetățenii nu pot manifesta, respectand regula distanțării și purtării măștii (spre deosebire de  cazurile precedente unde nu s-au respectat aceste reguli), decât cu maxim 100 de persoane! 

c) Fără să respecte prevederile cadrului legislativ existent referitor la obligațiile angajatorului de a asigura  securitatea și sănătatea la locul de muncă (SSM), guvernanții vor să impună personalului nevaccinat din  sectoarele de activitate educație, ordine publică și sănătate obligația de a face săptămânal testul PCR pe  cheltuiala proprie, aceasta în baza unei simple decizii de ministru. 

Este salutară acțiunea de siguranță sanitară, aceea ca periodic, personalul din sectoarele respective să fie  verificat prin teste PCR, dar transferarea obligației de SSM, din punct de vedere financiar către lucrător  este probabil un prim pas către transformarea lucrătorului într-un auto-angajat. Este greu de inteles de ce  personalul din alte domenii de activitate care au o frecventa mare de contact cu diferite persoane (comert  cu amanuntul, transport public, etc) nu este inclus în prevederea verificării periodice, cu cheltuiala de  testare suportată de către angajatorul respectiv.  

d) Sectorul transporturi este, în mod deliberat, lăsat la voia întâmplării, subfinanțat cronic, singura  preocupare a conducerii ministerului de resort fiind construcția de autostrăzi, aducătoare de capital  politic. În acest timp nu există dialog cu reprezentanții lucrătorilor din transporturi, indiferent de modul de  transport.  

Există, în schimb, o presiune inexplicabilă asupra societăților de profil, aflate sub coordonarea  ministerului, în sensul reducerii investițiilor și a cheltuielilor de funcționare, spre a lăsa loc altora în piața  de transport, prin metoda clasică a desființării de locuri de muncă. Concret, la SNTFM CFR Marfă a fost  demarat un program de disponibilizare de personal, fiind concediați 1460 de salariați, cu încălcarea gravă  a dispozițiilor legale și fără niciun fel de sprijin și compensație financiară, ceea ce reprezintă o discriminare  față de lucrătorii concediați din sistemul energetic.  

Prin lipsa de implicare a Ministerului Transporturilor și, implicit, a Guvernului României, în salvarea  operatorului național de transport feroviar de marfă, societatea este împinsă în mod deliberat spre  lichidare și vânzare a societății pe bucăți, probabil ca efect al unor interese private în sectorul feroviar,  cărora ministerul nu este în stare să li se opună. Nu se poate explica altfel faptul că ministerul nu a luat  absolut nicio măsură, nici în trecut și nici acum, pentru rezolvarea situației CFR Marfă. 

e) Lipsa de coerență a politicii din ultimii ani din domeniul agriculturii și consultarea deficitară cu partenerii  sociali, printre ale căror afecte menționăm: 

⮚ excluderea din PNRR a proiectelor pentru sectorul de îmbunătățiri funciare, cu rol in diminuarea  efectelelor schimbărilor climatice; 

⮚ politica de înstrăinare a pământurilor, peste 40% din suprafața arabilă a țării este deținută de  cetățeni străini; 

⮚ lipsa piețelor pentru agricultorii români. 

f) Lipsa de măsuri și soluții la problemele grave semnalate de SNPPC cu care se confruntă polițiștii și  personalului contractual din Ministerul Afacerilor Interne și care privesc: deficitul de personal, existent în  domeniile muncii operative și în mediul rural (unde ajunge și la peste 50%), situație care impune ore suplimentare și, implicit, suprasolicitarea fizică și psihică; salarizarea precară a polițiștilor și a personalului  contractual, care au fost scoși din grila Legii-cadru 153/2017; înghețarea pensiilor militare de stat,  neindexate, de doi ani, nici măcar cu rata inflației; necesitatea scoaterii la concurs a tuturor funcțiilor de  conducere; amputarea decontării serviciilor turistice; condițiile de muncă neadecvate în care este încadrat  personalul contractual; neasigurarea standardelor legale pe linia sănătății și securității în muncă (sute de  posturi de Poliție nerenovate, neigienizate, fără utilități sanitare și termice corespunzătoare); insuficiența  echipamentelor/mijloacelor tehnice/auto de intervenție operativă și a celor de protecție fizică a  polițiștilor; mentenanța precară și lipsa asigurărilor de tip CASCO a mijloacelor de mobilitate operativă. 

g) Continuarea privatizării mascate a sistemului de sănătate, profitând de situația pandemiei: 

⮚ Deși este nevoie de investiții majore în spitalele de stat, nu s-a realizat nimic; Multe dintre unitățile  medicale funcționează la cote de avarii, prin subfinanțarea cronică a sistemului;  

⮚ Există deja o diferență uriașă de acces la sănătate pentru populația României, rural vs. urban, săraci vs.  bogați, acest lucru fiind contrar principiului constituțional la solidarității și dreptului fiecărui cetățean la  ocrotirea sănătății;  

⮚ accesul la serviciile publice de sănătate a fost grav restricționat prin blocarea spitalelor publice, în timp ce  spitalele private au „beneficiat” de un flux crescut de pacienți, forțați să acceseze aceste servicii din cauza  blocării unităților publice; Promovarea unor acte normative care direcționează o parte și mai mare din  fondurile publice către business-urile private, din care câștigă apropiații actualului guvern și doar un număr  limitat de cetățeni, în timp ce majoritatea populației va avea în continuare acces la servicii medicale  subfinanțate; 

⮚ România este pe primul loc între țările europene la numărul de morți care ar fi putut fi evitate printr-o  îngrijire medicală corespunzătoare (Eurostat, Preventable and treatable mortality statistics); ⮚ Lipsa de măsuri pentru întărirea sistemului de prevenție în România, care este extrem de deficitar, ceea ce  duce la costuri crescute pentru serviciile medicale. 

Reprezentantii Cartel Alfa spun ca toate acestea ar trebui sa fie prioritățile sistemului medical românesc asupra cărora trebuie  îndreptate eforturile de reglementare. 

De asemenea, sindicatele atrag atenția asupra necesității modificării de urgenţă a Codului administrativ al  României, în vederea respectării drepturilor salariaţilor privind stabilitatea în funcţie şi eliminarea  abuzurilor angajatorilor, precum şi creşterea capacităţii organizaţiilor sindicale de a participa la procesul  decizional referitor la gestionarea eficientă şi transparentă a resursei umane 

Față de cele de mai sus, Cartel Alfa atrate atenția membrilor Parlamentului României, ca sunt alesi ai cetățenilor,  indiferent de partidul politic din care fac parte, că este responsabilitatea și obligația lor de a controla  executivul și a aduce corecții unor politici aberante și contrare interesului majorității cetățenilor. 

Membrii Comitetului Confederal al Confederației Naționale Sindicale “Cartel ALFA”, reunit in data de  30 august 2020, au decis declanșarea de acțiuni de stradă împotriva Guvernului și a măsurilor sale  aberante.