Page Nav

HIDE

GRID STYLE

GRID_STYLE

Articole recente:

latest

Ads Place

Anul 2020 ar fi fost mult mai grav dacă statele și băncile nu interveneau

Dacă în 2020 statele și băncile centrale nu ar fi intervenit în maniera în care au făcut-o ar fi fost foarte ușor să derapăm într-o zonă tot...




Dacă în 2020 statele și băncile centrale nu ar fi intervenit în maniera în care au făcut-o ar fi fost foarte ușor să derapăm într-o zonă total necontrolabilă, afirmă Arin Ion, partener fondator al fondului de investiții Black Sea Fund, spune Arin Ion, fondator al Black Sea Fund.

Din cei 20 de ani petrecuți în domeniul investițiilor, anul trecut a fost cel mai complicat, deși, la final, cel puțin economic, lucrurile au fost mult mai bune decât ne așteptam în martie - aprilie. Această combinație de criză medicală cu criză economică a fost ceva ce nu am mai experimentat, iar anul trecut a reprezentat de fapt trei ani în unul. Dacă în primele două luni criza medicală era un subiect aflat la 7.000 de km, iar business-ul se desfășura ca de obicei, apoi a urmat o perioadă de incertitudine maximă. Nivelul de incertitudine din martie până în mai poate doar în octombrie 2008 l-am mai văzut. Apoi, din iunie, economia s-a redeschis, s-a văzut o revenire, spune Arion Ion.


Insă ceea ce a făcut trecerea de la o perioadă de incertitudine foarte mare la una de cvasi- normalitate a fost intervenția fără precendent a băncilor centrale și a statelor. Dacă statele și băncile centrale nu ar fi intervenit în maniera în care au făcut-o, ar fi fost foarte ușor să derapăm într-o zonă total necontrolabilă. Băncile centrale și guvernele având experiența crizei din 2008, au pompat bani în economie, au luat măsuri foarte viguroase. Oamenii și companiile au fost într-un fel sau altul ajutați, iar asta a făcut ca începând cu semestrul al doilea a lui 2020 să fie o situație oarecum apropiată de una normală.

Ca să punem lucrurile în context, pe parcursul anului trecut FED-ul (banca centrală a SUA) a injectat 2,7 trilioane de dolari în economia americană prin achiziții de titluri financiare (obligațiuni de stat, corporative etc), iar US Treasury (Departamentul Trezoreriei Statelor Unite parte din guvernul american) a pompat circa patru miliarde de dolari în economie prin scheme de creditare (împrumuturi) și ajutoare nerambursabile (grants). Din estimările eminentului economist american, Larry Summers, am asistat la cel mai mare pachet de stimulare economică cu o scară relativă a angajamentelor guvernamentale similară celor înregistrate de SUA în Al Doilea Război Mondial.

Dacă pachetul de stimulare economică și lichiditate injectat în timpul administrației Obama a reprezentat circa jumătate din pierderea în activitate economică înregistrată de SUA în timpul crizei din 2008, pachetul injectat în economie în 2020 a reprezentat în estimarea lui Larry Summer aproximativ de șase ori pierderea de activitate economică generată de criza Covid în 2020. Aceasta și explică în mare parte de ce indicele principal al pieței americane (S&P 500), după o cădere de aproximativ 35% în februarie - martie 2020, a avut o revenire spectaculoasă în jurul a 68% până la sfârșitul lui 2020 față de minimele din martie (similar multor alte piețe și clase de active). Această dinamică a fost replicată la o scară mai mică în diverse economii ale lumii (în special în economiile dezvoltate, unde eforturile bugetare sunt usor de finanțat), inclusiv la noi.

În lipsa unei intervenții extrem de viguroase a băncilor centrale și a statelor, este ușor să ne imaginăm consecințe dramatice, de o amploare semnificativ mai mare celor din 2008 având în vedere că în trimestrul al doilea din 2020, economia americană a căzut cu 32,9%. Este vorba de cea mai mare cădere în activitatea economică din 1928 încoace, adică de la Marea Criză Economică (the Great Depression) care s-a propagat la nivel global în perioada interbelică și a durat jumătate de deceniu.

De această dată, s-a văzut de la primele semne ale pandemiei că băncile centrale urmau să acționeze mult mai viguros, mult mai ferm decât au făcut-o în trecut pentru a susține economia. Băncile centrale au intervenit rapid pentru a asigura lichiditate amplă și costuri reduse de finanțare în piețele financiare prin diverse pârghii, inclusiv achiziții ale unor clase de active mai riscante (obligațiuni structurate – Asset-backed securities, obligațiuni corporative ale unor companii riscante/High yield) pe care nici în cursul crizei din 2008 nu au avut suportul politic și voința decizională de a le include în programele lor de răscumpărare de titluri.

În plus, guvernele unor țări dezvoltate (SUA, UE) au intervenit rapid cu măsuri de a furniza lichidități către companiile mici și mijlocii (programe de creditare, garantare, ajutoare nerambursabile, amânarea de la plata unor taxe etc) și către populație. În SUA, au fost ajutate inclusiv persoanele neafectate financiar în mod direct de criza Covid-19. Practic, guvernele au susținut acele zone ale economiei unde pârghille de intervenție ale băncilor centrale sunt limitate.

În cazul nostru, al Black Sea Fund, poziția noastră a fost ca pentru toate proiectele, pentru toate tranzacțile pe care le aveam în curs, să găsim soluții prin care să mergem mai departe. Nu neapărat în aceeași formulă sau în aceeași evaluare a tranzacției ca înainte de 1 martie, dar să găsim o soluție să putem avansa cu proiectele respective. Ne-am dorit să gasim metode din prisma evaluării și structurării tranzacțiilor astfel încât să administrăm riscul și incertitudinea performanței financiare a companiilor în 2020.

Viziunea noastră a fost ca într-o formă sau alta începând cu 2021 lucrurile ar trebui să își revină. Iar singurul risc major al tranzacțiilor era cel legat de performanța din 2020. De asemenea, am fost atenți ca acele companii cu care eram în discuții să aibă resursele de lichiditate pentru a susține șocul unui an financiar dificil. Nu voiam să intrăm în companii care să fie foarte fragile și să fie măturate de criză. Într-o perioadă obișnuită nu te uiți foarte atent la lichiditate, te uiți mai degrabă la rezultatele din ultimii doi - trei ani, dar într-o perioadă cum a fost 2020 trebuia să ne asigurăm că acele companii aveau resursele necesare pentru a trece peste criză.

Pentru Theta și DigiRay am găsit soluții astfel încât în final antreprenorii să nu fie penalizați pentru performanța anului 2020. Am vrut să găsim structuri prin care ceea ce ar fi pierdut antreprenorii pe hârtie în 2020 să aibă ocazia să recupereze în 2021-2023 fie prin acțiuni, fie prin sume de bani.

Cine a vrut să facă tranzacții în 2020, le-a făcut. De exemplu în martie anul trecut, noi am ales să facem o pauză în discuțiile cu o companie, am pus proiectul pe hold, dar un alt fond a avut o viziune mai îndrăzneață decât a noastră. Noi, în acel moment, în martie 2020, în mod sincer am vrut să facem o pauză de gândire și evaluare privind proiectul respectiv, dar, când ne-am întors la discuții în iunie, era prea târziu.

Ceea ce a contat în toată această pandemie a fost ca ambele părți - fondatorul și noi – să discutăm deschis și să găsim un mod constructiv de a administra momentele de incertitudine, a mai spus Arin IOn


Niciun comentariu

Comentariul va fi postat dupa aprobare

ADS