Se afișează postările cu eticheta descopera romania. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta descopera romania. Afișați toate postările

La pas prin Peștera Urșilor

Niciun comentariu

joi, mai 26, 2022

peștera urșilor

Peștera Urșilor a fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni, ea aflându-se în județul Bihor, în imediata apropiere a localității Chișcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m.

Interiorul se distinge prin diversitatea formațiunilor de stalactite și stalagmite existente, ca și prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut în urmă cu 15.000 de ani. Pe lângă acesta au mai fost descoperite și fosile de capră neagră, ibex, leu și hienă de peșteră. La intrarea în peșteră se află un pavilion, compus dintr-o sală de așteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic și un stand cu suveniruri și obiecte artizanale specifice zonei.

Cu o lungime de peste 1.500 m, peștera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de turiști, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor științifice.

Galeria superioară, disponibilă vizitării, este compusă din 3 galerii și diferite săli:

Galeria "Urșilor" (sau Galeria Oaselor),

Galeria "Emil Racoviță",

Galeria "Lumânărilor",

Sala Lumânărilor,

Sala Spaghetelor,

Sala Oaselor.

Printre formațiunile de stalactite și stalagmite se remarcă Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul și Căsuța Piticilor, Draperiile din Galeria Urșilor, Portalul, Pagodele și ultima sală, Sfatul Bătrânilor, iluminată cu lumânări. Temperatura în peșteră este constantă de-a lungul anului (10 °C), iar umiditatea se menține la 97%.

Numele peșterii se datorează numeroaselor fosile de "urși de cavernă" (Ursus spelaeus) descoperite aici. Peștera era un loc de adăpost pentru aceste animale, acum 15.000 de ani. La bătrânețe, ca multe alte mamifere (ex. elefantul african) ursul de peșteră se retrăgea să moară în același loc ca și strămoșii sau predecesorii săi. Mărturie stau numeroasele cimitire descopertite în peșterile din România (Peștera Bisericuța, Peștera cu Oase).

Peștera a rămas astfel închisă până pe 17 septembrie 1975, când golul subteran a fost deschis artificial prin dinamitarea porțiunii de la intrare, în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului (marmură). În puțul deschis a coborât pentru prima dată minerul Traian Curta din localitatea Chișcău. Acesta a parcurs galeria de acces până la Sala Mare.

O primă explorare a peșterii a avut loc la 20 septembrie 1975 efectuată de către grupul de speologi amatori "Speodava" din orașul Dr. Petru Groza (actualul oraș Ștei). Pe baza studiilor complexe întreprinse de Institutul de Speologie "Emil Racoviță" în colaborare cu Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, s-au stabilit soluțiile de amenajare și măsurile specifice de protecție. După 5 ani de amenajări la standarde mondiale, la 14 iulie 1980, peștera a fost deschisă vizitatorilor. Anual peștera este vizitată de peste 200.000 de turiști.

Vizită la Panteonul Moților de la Țebea [video]

Niciun comentariu

marți, mai 24, 2022

tebea

Sub denumirea de Panteonul Moților este cunoscut monumentul istoric Cimitirul eroilor din Țebea. Situat lângă drumul european E79, în acest complex se află mai multe obiective care amintesc de vremurile glorioase de luptă ale moților, împotriva nedreptăților sociale, pentru eliberare și unitate națională. 

În cimitir se află biserica satului, mormintele lui Avram Iancu, Ioan Buteanu și Simeon Groza — revoluționari de la 1848, morminte și cruci comemorative ale eroilor din Războiul de Independență al României, din Primul și cel de-al Doilea Război Mondial, Gorunul lui Horea, precum și alți goruni.

Complexul de monumente se află plasat pe o movilă, unde este biserica satului, înconjurată de cimitir. Spre vest de biserică este o poiană, înconjurată de o lizieră de arbori. În poiană, la circa 15 m vest de biserică se află mormântul lui Avram Iancu, considerat centrul complexului. Spre sud de mormântul lui Avram Iancu, la circa 15 m, se află gorunul lui Horea, iar la nord, în lizieră, cam la aceeași distanță, se află gorunul lui Avram Iancu. La sud de gorunul lui Horea, la circa 10 m, se află gorunul lui Ferdinand, iar la est de gorunul lui Horea, la circa 5 m, se află gorunul eroilor libertății. Ceva mai la est se află gorunii reginei Maria și al generalului Berthelot.

La nord de biserică și mormântul lui Avram Iancu, în lizieră, se află monumentele și mormintele eroilor din Războiul de Independență al României din 1877 și din Primul și al Doilea Război Mondial. Tot în liziera de la nord se află, între mormântul lui Avram Iancu și cele ale eroilor din războaie mormintele lui Ioan Buteanu și Simeon Groza.

Cimitirul este înconjurat de un zid și are două intrări, cea principală de la nord spre șosea, cu o alee orientată nord-sud care duce la mormântul lui Avram Iancu și cea secundară la vest, cu o alee orientată vest-est, care duce la gorunul lui Horea. Pe alee, lângă intrarea de la nord se află o serie de plăci omagiale.

În exteriorul complexului, la șosea, se află bustul lui Avram Iancu, executat de Ioan Medruț.

Inițial, pe locul actualei biserici se afla o biserică de lemn, în stilul bisericilor de lemn din zonă. În curtea bisericii se afla un gorun, sub care Horea discuta cu moții despre problemele lor și tot aici a lansat chemarea la răscoala din 1784. Biserica actuală este o construcție de la sfârșitul secolului al XIX-lea. 

La 13 septembrie 1874 aici a fost îngropat Avram Iancu. În 1924, cu ocazia centenarului nașterii sale, societatea ASTRA, al cărei președinte era Vasile Goldiș, a organizat între 28 august–2 septembrie ample manifestări, la care au luat parte regele Ferdinand I, regina Maria, primul ministru Ionel Brătianu, Miron Cristea, Vasile Suciu, Gurie Grosu, Octavian Goga, Alexandru Averescu, miniștri, generali, conducerea ASTREI. În acest scop cimitirul a fost reorganizat, mormântul lui Avram Iancu a fost împrejmuit și degajat — 24 de alte morminte fiind reamplasate — iar în perimetrul său au fost amplasate două tunuri din 1877.

Tot cu această ocazie gorunul lui Horea a fost recondiționat. Între 15–18 august au fost aduse de la Gurahonț osemintele lui Ioan Buteanu, iar de la Rovina cele ale lui Simeon Groza. În aceeași lună au fost strămutate aici circa 75 de morminte ale unor militari români care au căzut în 1916 în luptele de la Petroșani, Vulcan și de pe Jiu.

În vederea vizitei regale a fost dată în funcțiune o haltă CFR, aflată la nord la o distanță de 300 m, haltă legată de cimitir printr-o alee. Vizita regală a avut loc la 31 august, cu care ocazie locul a fost declarat Cimitirul Eroilor Neamului. Regele Ferdinand a plantat un gorun. De asemenea, au fost plantați goruni în numele reginei Maria și al generalului Berthelot.

Inițial, mormântul era de pământ, conform obiceiului Crucea de la căpătâi a fost donată de preotul Ioan Tisu (al doilea), care pregătise crucea pentru propriul său mormânt. Mormântul este acoperit cu o lespede de marmură gri inscripționată, sculptată de Gheorghe M. Cantacuzino, și este înconjurat de un gard de beton ornat cu lanțuri. Mormântul este clasificat monument istoric cu codul LMI HD-IV-m-A-03501.

Gorunul lui Horea este un monument istoric, un gorun vechi de circa 400 de ani, cu circumferința de 9 metri, aflat în Cimitirul Eroilor (Panteonul Moților) din satul Țebea, județul Hunedoara. Sub acest copac, în anul 1784, Horea i-a chemat la luptă pe moții adunați, îndemnându-i la răscoală. În apropierea gorunului la circa 15 metri mai la nord este îngropat Avram Iancu, decedat la 10 septembrie 1872.

Declinul gorunului se presupune că a început în 1891–1892, odată cu construirea noii biserici (biserica cu tricolor), când, lângă gorun au fost depozitate cărămizile necesare construcției, ceea ce a creat un sol local arid. Pentru a fi protejat de distrugerea prin uscare și putrefacție, în anul 1924 a fost legat cu cercuri de oțel și cimentat în interior. Pentru a permite dezvoltarea coroanei, trunchiul arborelui a fost retezat la înălțimea de 9 metri, de unde s-a dezvoltat o creangă laterală.

Cu ocazia restaurării din 1947 aproape tot trunchiul a fost îmbrăcat în ciment, pe care s-a realizat modelul cojii de către sculptorul Radu Moga-Mânzat. Pentru susținerea crengii laterale, în 1977 a fost construit un stâlp de beton. Această ultimă creangă laterală a fost ruptă de puternica furtună care s-a abătut asupra regiunii în 19 iulie 2005.Stâlpul de beton, nemaifiind necesar, a fost demolat. Actual, din gorun nu mai există decât sarcofagul de beton al trunchiului.

Din ramura ruptă în 2005 s-a cioplit o cruce de 1,8 m, Crucea lui Horea, amplasată alături de mormântul lui Avram Iancu. Inaugurarea crucii a avut loc la 30 aprilie 2006. 

Descopera Romania - Vizita la Cetatea Devei

Niciun comentariu

joi, noiembrie 11, 2021

cetatea devei

Cetatea Devei este atestată documentar în 1269. Monument istoric, devenit simbol al Devei, cetatea, în forma pe care o are în prezent, este un punct important turistic, stârnind interesul vizitatorilor atât prin ruinele ei cât și prin poziția sa care domină orașul. 

Monument istoric și de arhitectură laică, Cetatea medievală a Devei a fost construită la mijlocul secolului al XIII-lea pe Dealul Cetății, un con vulcanic cu altitudinea de 378 m.

Prin poziția sa strategică deosebită, cetatea a păzit din înălțimea ce domina orașul Deva, secole de-a rândul, ieșirea și intrarea în Transilvania pe valea Mureșului. S-au descoperit aici urme de locuire din neolitic și din epoca bronzului iar prezența unor blocuri de piatră cioplită, cu caracteristicile tăieturi în formă de coadă de rândunică, îi face pe arheologi să intuiască rămășițele unei fortificații dacice.

De-a lungul existenţei sale, cetatea a avut rol de apărare împotriva tătarilor și a altor potențiali dușmani care urmăreau ocuparea regiunii, a fost refugiu pentru nobili în fața răscoalelor țărănești, reședință nobiliară, închisoare și garnizoană şi a asigurat protecția călătorilor și a comercianților care circulau în lungul Văii Mureșului.

Istoria Cetății Deva este însoțită de numeroase mituri şi legende, despre zâne, pitici, balauri și voinici, despre tunelurile subterane care ar duce spre Castelul Corvinilor din Hunedoara.

Poate cea mai interesantă legendă arată că un pietrar pe nume Kelemen încearcă să construiască Cetatea Devei împreună cu alţi 12 meşteri, însă absolut tot ce construia ziua se dărâma noaptea, asemănarea cu meşterul Manole fiind evidentă. Pentru a duce la capat proiectul, ei au stabilit să o jertfească pe prima soţie care le aduce mâncarea în ziua următoare, iar cenuşa ei sa fie amestecată cu tencuiala. Soţia lui Kelemen, numită tot Ana – ca în legenda lui Manole -, a fost sacrificată, iar construcţia s-a finalizat.

Dincolo de legende şi poveşti frumoase, conform unor cercetări arheologice recente, activitatea de pe Dealul Cetăţii începe în epoca neolitică, aici fiind descoperite terasele care atestă cultura Coţofeni, specifică triburilor de războinici şi crescătorilor de animale din epoca bronzului.



Vizita la Castelul Corvinilor [video]

Niciun comentariu

joi, octombrie 14, 2021

castelul corvinilor


Castelul Corvinilor, numit și Castelul Huniazilor sau al Hunedoarei, este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România. Este considerat unul dintre cele mai frumoase castele din lume, fiind situat în „top 10 destinații de basm din Europa”

Vara trecută am avut norocul sa ajung la unul din obiectivele turistice din tara pe care le aveam pe lista de dorinte.

“Legenda vie a Transilvaniei”, considerat cel mai mare monument medieval din sud-estul Europei și castelul unde ar fi fost întemnițat Vlad Țepeș, celebrul prinț valah, inspirație pentru un și mai celebru personaj, Dracula, Castelul Corvinilor este situat în centrul județului Hunedoara, în orașul cu același nume.



Sute de mii de turiști îi trec, anual, pragul însă puțină lume știe că prima fortificație de piatră de la Hunedoara a fost datată în secolul XIV. Este vorba despre castrul regal, ale cărui ziduri, cu grosimi de până la 2 metri, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic și piatră de râu, direct pe stâncă.

Construit la mijlocul secolului al XV-lea, Castelul Corvinilor a fost opera liderului militar Ioan de Hunedoara, care a construit structura impunătoare peste rămășițele unei vechi întărituri.

Castelul Corvinilor este împărțit în mai multe secțiuni precum Sala Dietei, Sala Cavalerilor, Turnul buzduganelor și Bastionul alb. Castelul are în componență numeroase turnuri circulare și dreptunghiulare care erau folosite atât pentru apărare cât și pentru încarcerarea prizonierilor.

Structura spectaculoasă a fost elaborată în stilul arhitectural gotic. Castelul Corvinilor a fost păstrat în stare impecabilă în timpul vieții lui Ioan de Hunedoara, însă, după ce acesta a murit, Castelul Corvinilor a trecut printr-un declin rapid.

Numeroase legende au fost asociate de-a lungul timpului cu Castelul Corvinilor. Deși, cel mai probabil, asta nu ar putea fi adevărat, turiștilor li se spune că Vlad Țepeș a petrecut în jur de șapte ani în temnițele Castelului Corvinilor, eveniment care l-a făcut pe domnitor să înnebunească mai târziu în viață, scrie Atlas Obscura.

În curtea Castelului Corvinilor, alături de capela zidită pe vremea lui Ioan de Hunedoara, mai este situată o fântână cu o adâncime de 30 metri. Potrivit legendelor, fântâna a fost săpată de prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea doar dacă vor ajunge până la apă. Însă, după 15 ani de muncă, atunic când prizonierii au terminat fântâna, stăpânii nu și-au respectat promisiune. Astfel, legendele spun că o inscripție făcută pe zidul fântânii spune „Apă ai, inima n-ai”.

Castelul Corvinilor a fost restaurat și transformat în muzeu, fiind considerat cel mai bine conservat monument medieval din sud estul Europei. Arhitectura impresionantă atrage acum turişti din toată lumea. Aceştia sunt mai ales impresionaţi de aspectul exterior, interiorul castelului fiind afectat de-a lungul vremii de numeroase incendii.

Din păcate în interior castelul nu este foarte îngrijit, cu săli prost luminate şi fără un traseu marcat în aşa fel încât să parcurgi coerent tot castelul. Nici personalul nu manifestă suficientă disponibilitate faţă de turişti, nu sunt puţini cei care se plâng de serviciile proaste. Dacă te hotărăşti totuşi să vizitezi castelul te sfătuim să soliciţi ghidul audio care oferă informaţii interesante.

Ca urmare a numărului mare de turişti care vizitează anual castelul, 300.000 în 2016, în vecinătate urmeză să apară alte obiective turistice: un parc de aventură pe nu mai puţin de 5 hectare, un restaurant şi un hotel de lux.

La pas prin Cetatea Sighișoara [video + foto]

Niciun comentariu

luni, octombrie 04, 2021

Sighișoara

Să poți să mergi la pas la primele ore ale dimineții prin Cetatea Sighișoara este un adevărat noroc dar și o plăcere. Vei putea să admiri de unul singur toate clădirile si străzile si sa imortalizezi toate obiectivele fără a fi deranjat de mulțimea de turiști care în mod tipic ajunge aici.

La Sighișoara am mai ajuns de câteva ori până acum și am avut ocazia să mai imortalizez câteva lucruri despre celebra cetate medievală.

Un prim clip mai scurt, am făcut aici:


La fel, aici veți regăsi câteva instantanee:


Tot in această postare puteți citi câteva lucruri și despre Scara Școlarilor:

Acum, plimbarea din acest an a avut loc într-unul din cele mai propice momente... la prima oră. Așa am reușit să mă plimb nestingherit alături de copiii și liceeni care se îndreptau spre școlile și liceele care funcționează în clădirile din cetate.

Turul meu s-a concentrat mai mult pe zone pe care nu apucasem să le văd la precedenta vizită.


O fereastră spre viața medievală, un loc romantic, cu străzi înguste și case fermecătoare – toate acestea fac din Sighişoara un oraș bogat în cultură și istorie. Sighişoara a fost fondată în secolul al XII-lea de sașii care s-au stabilit aici, invitaţi de către regele maghiar Gheza al II-lea. La început se numea Castrum Sex și ocupa doar platoul superior al Dealului Cetăţii. Sistemul de apărare impresionant care a făcut-o să fie cea mai greu de cucerit dintre toate cetățile din Transilvania a fost construit în secolul al XV-lea, datorită prosperității aşezării. Acesta consta din 14 turnuri, fiecare construit și apărat de câte o breaslă meşteşugărească. Nouă dintre turnurile originale mai stau în picioare şi pot fi în continuare admirate.

Vă invit să descoperiți restul poveștii într-un nou episod din seria Descoperă România.







Vizita la Morile de Apa de la Rudăria

Niciun comentariu

luni, iulie 19, 2021


Una din experientele neașteptate pe care le poți experimenta este să ajungi în locuri mai puțin cunoscute, pe care nu ai planificat să le vezi. În drumul nostru de la Cascada Bigăr, in judeţul Caraş-Severin se află cel mai mare complex mulinologic din România, unic în Europa, sau morile de apă de la Rudăria, aşa cum le cunosc bănăţenii. Dacă în 1874 existau 51 de mori, după inundaţiile din 1910 au mai rămas doar 22, aşezate asemenea unei salbe de mărgele pe o lungime de trei kilometri.

Rudăria se află amplasată pe teritoriul localităţii Eftimie Murgu, pe Valea Almajului – situată în SV României, de-a lungul cursului Rudăriei, pe ambele maluri, atât în interiorul cât şi în afara satului Eftimie Murgu pe Valea Rudăriei.

Aici, la fel ca în urmă cu sute de ani, localnicii folosesc morile de apă să facă făină de mălai, care are un gust unic. Şi asta datorită procedurii de măcinare, care este foarte lentă. Grăunţele de porumb sunt zdrobite de pietre care se rotesc cu o turaţie mică. Zilnic se macină 100 kilograme de făină.

Morile de apă de la Rudăria se folosesc în comun, în devălmăşie şi nu există localnic, care să nu aibă rând la moară. Acesta se moşteneşte din generaţie în generaţie.

Aşezate asemenea unei salbe de mărgele de-a lungul cursului apei pe o lungime de 3 km, în sat şi în afara satului, morile valorifică, într-o concepţie hidroenergetică şi constructivă care învederează o mare experienţă şi abilitate “inginerească”, potenţialul energetic modest al râului Rudăria datorat unei diferenţe de nivel nesemnificative.

Exploatând la maximum avantajele terenului, corectând ingenios aspectele dezavantajoase – prin străpungeri de tunele în stânca dură, prin acumulări în spatele unor baraje din trunchiuri de arbori, prin instalarea morilor pe ambele maluri şi realizarea admisiei pe ambele părţi ale axului hidraulic vertical al roţilor de apă (pe partea dreaptă, tradiţională, obişnuită, ca şi pe partea stângă, netradiţională şi chiar nerituală, ceea ce le-a dat numele de “mori îndărătnice”) – ţăranii din Rudăria au durat, generaţie după generaţie şi veac după veac, un complex mulinologic monumental şi pitoresc, ingenios şi eficient, capabil să rezolve nevoile de măcinare ale celor câtorva sute de familii din momentul maximei expansiuni a localităţii.



Denumite în graiul local după numele fondatorului (sau familiei fondatoare), morile din Rudăria – asemenea celor din întreg arealul sud-carpatic, din această extremitate sud-vestică a Carpaţilor Meridionali până în cotul Vrancei – au fost construite şi exploatate în sistem asociativ, de mai multe familii având calitatea de “rândaşi”.

Frumuseţea naturii şi destoinicia omului oferă prin cele 22 de mori de apă cu ciutură un loc unic prin peisaj, floră, arhitectură arhaică, legende şi poveşti.

La sfârşitul anilor ’90, aceste mori au fost recondiţionate cu bani de la Uniunea Europeană. Din păcate, în toamna anului 2014, morile de pe Valea Rudăriei au fost distruse aproape în totalitate de o viitură puternică. Totuşi, acestea au fost refăcute de localnici cu bani de la Guvern, astfel că, în acest moment, turiştii le pot admira.



Cele 22 de mori, care fac parte din patrimoniul UNESCO, poartă numele constructorului, al locului în care sunt amplasate sau al unei “familii-şef”: “Îndărătnica de la perete”, “Moara din Ţarină”, “Moara cu Tunel”, “Popascu”, etc. La fel ca pe vremea dacilor, localnicii din Rudăria încă macină porumbul şi grâul prin tehnica măturării de piatra morii. Sătenii povestesc că făina obţinută în acest mod este una specială şi are un gust deosebit. Localitatea Rudăria, în prezent Eftimie Murgu, se află la câţiva kilometri de Bozovici.  



Plimbare la CAZANELE DUNARII

Niciun comentariu

joi, iulie 15, 2021

Cazanele Dunării este unul dintre cele mai spectaculoase locuri din tara. E peisajul unde găsești apa, multa apa și munți... unde Dunărea a sapat printre munți în drumul ei spre Marea Neagra.

Cazanele sunt un sector din defileul Dunării la trecerea prin Munții Carpați. Au o lungime de circa 9 km. În unele locuri Dunărea se îngustează până la 230 m, îngreunând navigația. Fluviul este mărginit de pereți verticali, stâncoși. Adâncimi maxime de circa 75 m. În sectorul Cazanelor, viteza de scurgere a apei depășește 5 m/s.

Cazanele Mari au o lungime de aproximativ 4 km, încadrându-se între masivele Ciucarul Mare (pe teritoriul României) și Veliki Strbac (Serbia).La baza peretelui de calcar ce flanchează această porțiune a Cazanelor Mari există două cavități: peșterile Gura Ponicovei și Veterani. 

Cazanele Mici se întind pe o lungime de aproximativ 3 km, fiind poziționate între masivele Ciucarul Mic (România) și Mali Strbac (Serbia)

Cazanele Dunării și masivele Ciucarul Mare / Ciucarul Mic fac parte din Parcul Natural Porțile de Fier.

Aproape de golful Mraconia, se poate observa, săpat în stâncă, chipul lui Decebal, statuia lui Decebal având dimensiunile 55 m - înălțime și 25 m - lățime.



Nu pierde
© all rights reserved
made with by templateszoo